unde sunt pastilele
Mergi la episodul

Episodul 3

Tratamente de miliarde de euro au ajuns la pacienții români doar pe hârtie

Publicat pe 27.02.2020

Cel mai mare distribuitor de medicamente din România alimentează bolnavi doar pe hârtie. În realitate, o parte dintre ele sunt exportate pe bani mulți ca să trateaze pacienți din alte țări.

Mergi la episodul
Pe Scurt

Armand s-a dus panicat la muncă pe 2 noiembrie 2015. Era prima luni după incendiul din Colectiv și trebuia să plece din centrul Bucureștiului tocmai în Mogoșoaia. Pe Facebook era doar Colectiv, în mașină, toate posturile de radio vorbeau despre dezastru. Când a oprit la Mega Image să-și ia țigări, tot despre asta vorbeau oamenii la coadă. La muncă, în pauză, la fel. Colegii de la Mediplus discutau despre aprovizionarea spitalelor. Mediplus era și atunci, și acum cel mai mare distribuitor de medicamente din România.

Armand Nicoară se prezintă „agent de vânzări” și câștigă un ban bun în industria farmaceutică locală. Își amintește că mereu s-a „simțit privilegiat” pentru că a putut să-și ajute „rudele și prietenii” când nu găseau tratamente în farmacii. La Colectiv a ajutat și rudele victimelor să găsească medicamente.

Din administrația distribuitorului a văzut ani de zile unde ajunge fiecare pastilă prin toată țara, pentru că dubele Mediplus pătrund și-n ultimele sate românești.

A scos din companie un rând de foi și un stick cu documente criptate pentru că, povestește, „m-am speriat”.

În criza publică din timpul spitalizării victimelor de la clubul Colectiv, Armand își amintește că s-a speriat când și-a dat seama că doar el și colegii lui erau privilegiați. Angajatorul lui, distribuitorul care împarte cea mai mare parte din pastilele care ajung în țara noastră, ascundea medicamentele de bolnavi. 

Compania a pus la punct o schemă complexă prin care, ani de zile, a fentat statul, marii producători globali de medicamente și pacienții. A făcut toatea astea cu un singur scop - profituri mai mari.

Dacă un medicament ajungea la pacient, Mediplus încasa 30 de lei.

Dacă același medicament nu ajungea la pacient, Mediplus făcea sute de euro.

Cum văd companiile farmaceutice viitorul

Un producător de medicamente e o companie care are fabrici. Acolo lucrează medici, farmaciști, chimiști, fizicieni și ingineri care amestecă feluri și feluri de substanțe. Din reacțiile lor ies molecule care ne îmbunătățesc sau salvează viețile. 

Pentru că cineva trebuie să le vândă bolnavilor aceste molecule, fiecare producător are departamente de vânzări. Acestea au și ele specialiști, dar nu în reacții chimice, ci în piețe. Vânzătorii trebuie să calculeze câți dintre noi ne vom îmbolnăvi în 2020 ca să știe câte medicamente să trimită în România. 

Aceste calcule se numesc „prognoze de business”, așa le zic corporatiștii cu care am vorbit în timpul acestei documentări. Sunt importante pentru oamenii din fabrici, care calibrează producția. Există companii care fac astfel de studii pentru producători. Se numesc companii de „business intelligence”. 

Toți lucrează cu date despre sănătatea noastră: câți suntem, ce boli are fiecare dintre noi sau cât de sănătos trăim. Cumpără informații de la stat, le iau din baze de date deschise, fac studii, sondaje și organizează campanii de depistare a bolilor. Dacă producătorii fac prea multe pastile, acestea rămân nevândute și compania are pierderi. Dacă fac prea puține, pacienții rămân netratați, iar vânzările nu cresc. 

Cine suferă

Calculele trebuie să fie cât mai precise și în ele o cuprind și pe Maria.

O tânără activistă din București e infectată cu HIV și se tratează cu antiretrovirale, o gamă de medicamente care țin virusul în frâu. Ea poate să ducă o viață normală și poate să aibă chiar și copii sănătoși. Fără medicație, virusul s-ar activa și i-ar dărâma sistemul imunitar. Ar degenera în ultima lui fază, SIDA. Atunci corpul e incapabil să mai lupte. Maria nu vrea să îi public numele real pentru că cei cu HIV sunt printre cei mai discriminați din România. 

Un copil dintr-un oraș de la Dunăre, azi activist pentru drepturile omului și el, a primit ani de zile de la părinții săi mâncarea în castroane de unică folosință pentru că se temeau să nu ia și restul familiei virusul de la copil. 

Maria a și pierdut un loc de muncă când șefii au aflat că e purtătoare a virusului. Până și doctori își găsește greu, povestește ea. Ginecologi și dentiști, absolvenți de medicină, au refuzat s-o consulte pentru că nu voiau să o atingă.

Oameni ca aceștia, în carne și oase, suferă pentru că sunt cei mai expuși atunci când sunt greșite calculele din „prognoza de business”. Ei sunt victimele pentru că rămân fără medicamente dacă cineva greșește calculele.

Prognoza se face în funcție și de alți parametri, inclusiv „consumul istoric.” 

Maria se tratează zilnic cu Isentress și Kivexa. În fiecare dimineață ia câte două pastile produse de corporația americană MSD și cea britanică GlaxoSmithKline. Companiile știu de când a fost diagnosticată Maria. Adică de când ia pastile. Astfel, tratamentul ei zilnic a fost inclus în „consumul [lor] istoric”. Cum ea nu va scăpa de virus pentru că infecția cu HIV e încă incurabilă, firmele o prind pe femeie în seturile lor de date și în „prognoza de business”. Adică ce vor vinde și anul viitor.

Așa se reglează memoria și planurile corporațiilor - ca să știe cât pot să vândă, înregistrează permanent și precis câți oameni se tratează cu ce medicamente pentru că se gândesc la cât pot vinde.

În toată această schemă, și virusul Mariei are memoria proprie. Dacă Maria nu-și ia o vreme pastila din cutia de Isentress, atunci virusul devine mai puternic și învață să facă față tratamentului pus pe pauză, reluat, și întrerupt iar din cauza crizelor de medicamente. Adică virusul devine rezistent la Isentress.

HIV se poate trata în România cu peste 30 de medicamente ca cele pe care le ia Maria. Fiecare bolnav are o schemă de tratament personalizată, ia zilnic un cocktail de antiretrovirale decontate de stat. 

Și virusurile din oameni își fac planuri, nu doar corporațiile. 

16.190 de cetățeni cu HIV trăiesc în țara noastră și se tratează cu câte una, două sau trei pastile în fiecare zi, toate decontate de stat. Virusul fiecăruia poate memora crizele de medicamente ca mai apoi să atace mortal purtătorul.

De asta, pentru pacienți e vitală  „prognoza de business” a fiecărei corporații farmaceutice.

10% din toate medicamentele produse în lume

Cei care suferă de cancer au și mai puține șanse la viață decât cele 16.190 de persoane care trăiesc cu HIV în România. În unele cazuri, dacă medicamentul de care au nevoie nu apare în farmacii, boala poate progresa în doar câteva zile. Vaccinurile pentru copii și insulina diabeticilor salvează și ele vieți dacă sunt administrate când trebuie. 

Crizele de aprovizionare pot fi mortale.

Asta duce la disperare. Google, doctorul cu care bolnavii din România sunt cei mai sinceri, unde întreabă despre boli și tratamente, arăta că românii vorbesc din ce în ce mai des despre crize și soluții. 

Acum doi ani, pe internet erau 500 de mii de rezultate pentru „criză de medicamente”, azi, sunt 1,5 milioane de rezultate pentru aceeași sintagmă. Știri, interviuri, analize, anunțuri cu „caut” sau „vând” și povești ale problemelor de aprovizionare din spitale și farmacii. De asta producătorii de medicamente trebuie să știe câți bolnavi trebuie tratați în România, ca să aprovizioneze spitalele, depozitele și farmaciile. 

Corporațiile globale au fost păcălite, însă, de una autohtonă. Totul s-a întâmplat printr-o șmecherie făcută în programul de calculator Microsoft Excel.

Asta e pe stick-ul și în documentele luate de Armand Nicoară de la distribuitorul Mediplus. De asta se teme să îi fie publicat numele.

E unul dintre cele mai bine păzite secrete ale companiei.

Armand spune că în aceste documente interne sunt toate medicamentele care nu au ajuns la bolnavii români între 2010 și 2018. Ele au fost exportate, dar Mediplus le ascunde asta producătorilor și raportează că le trimite pacienților din țară. 

Prin pâlnia Mediplus trec o bună parte din medicamentele pentru bolile noastre, de la toți marii producători farmaceutici din lume.

Instituțiile statului știu care sunt cantitățile reale de medicamente livrate spitalelor și farmaciilor. Doar companiile sunt fentate să livreze ca pentru o piață de bolnavi mult mai mare.

Profiturile sunt de sute sau chiar de mii ori mai mari la fiecare pastilă în parte.

Pentru că exportă în alte țări mare parte din ce ar trebui să vândă bolnavilor români, compania câștigă peste 7 milioane de euro. Dacă ar fi rămas în România, ar fi încasat doar câteva zeci de mii. 

Legislația din România stabilește prețurile medicamentelor, iar ale noastre sunt printre cele mai ieftine din Uniunea Europeană.

Pacientul mai profitabil e tratat primul din cauza comerțului paralel.

Fabricile trimit marfă în România, dar cantitatea exportată este mai mare decât cea care ajunge în spitale și farmacii. Sursa datelor: rapoartele de trasabilitate trimise de distribuitorul Mediplus la Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale
Fabricile trimit marfă în România, dar cantitatea exportată este mai mare decât cea care ajunge în spitale și farmacii. Sursa datelor: rapoartele de trasabilitate trimise de distribuitorul Mediplus la Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale
Pe Scurt

Pentru că știu din datele false că medicamentele ajung la bolnavi, fabricile produc cantități uriașe pentru țara noastră.

Am vorbit despre asta cu un angajat al Hoffmann-La Roche, cel mai mare producător din Europa. 

A apărut și în episodul 2 al podcastului Inclusiv „De ce dăm șpagă”, pe care îl puteți asculta aici. A scurs mii de mailuri interne ale companiei, iar o parte pot fi auzite în material.

Efectul datelor de piață falsificate de Mediplus se vede în birourile producătorilor de medicamente.

Angajatul Roche mi-a povestit că „au venit de-afară și ne-au arătat un infografic. Țările mici, liniuțe mici, țările mai mari, liniuțe mai mari, iar între toate, un soare imens, România.”

Statisticile interne ale companiei înghit date false, cum sunt cele furnizate de Mediplus. „Soarele” arăta comenzile umflate de către depozitele românești.

Un document confidențial intern al Hoffmann-La Roche, pe care l-au trimis celor de la Consiliul Concurenței, spune ce efecte are asta: „precizăm că totalul comenzilor primite de Roche România de la distribuitorii săi în anul 2010 pentru produsul Herceptin reprezintă aproximativ 10% din vânzările globale”.

Herceptin se folosește în tratarea cancerului de sân aproape în toate țările din lume. Documentul intern confidențial al corporației spunea că 10% din toată producția de masă a fost cerută în spitale și farmacii românești. Compania nu a livrat un „soare” distribuitorilor așa cum cereau pentru pacienții români, dar le-au trimis tot mai multă marfă.

Cu toate acestea, pacienții au raportat pe site-ul Ministerului Sănătății, medicamentelipsa.ms.ro, că acesta nu s-a găsit ușor. Aceleași plângeri au apărut de-a lungul anilor și pe site-urile de anunțuri.

Excelul

După luni de zile de negocieri, Armand îmi dă 34 de fișiere Excel criptate și 5 necriptate. La primele întâlniri mi-a permis doar să accesez fișierele, nu să le și copiez pentru că se temea să mi le dea. E unul dintre secretele cele mai păzite ale companiei: contabilitatea dublă.

Armand spune că documentele interne explică de ce distribuitorii cer atât de multe medicamente pentru pacienți fără ca ele să ajungă la oameni. Un singur fișier are tranzacții de peste 209 milioane de euro. Le accesez prima oară de pe laptopul meu la terasa din curtea Hanului lui Manuc și mă întreabă numele unei farmacii la întâmplare. Îi zic o farmacie din Suceava. 

O găsim imediat în tabel. 

Îmi arată o listă cu medicamente în dreptul ei: contraceptive, antibiotice, pentru astm, epilepsie și reumatism.

Datele din Excel spun că în iarna lui 2011 acestea au ajuns în farmacia din Suceava. 

Aceste informații ale Mediplus au fost raportate lunar la producătorii de medicamente. Marile companii calculau consumul și „prognoza de business” ca să știe câte medicamente să trimită în România. Tratamentele plecau, de fapt, în altă direcție. În total, în aceeași iarnă 346.784 cutii de medicamente au trecut prin schema Mediplus.

Au intrat în aceste date și farmaciile Sensiblu, brandul cel mai răspândit din țară. Sensiblu și Mediplus sunt companii surori. Ambele sunt deținute de grupul A&D Pharma, care a fost cumpărat recent de la fondatorii libanezi de către un grup de afaceriști slovaci din piața de pariuri și cazinouri. Sensiblu se transformă în Dr. Max chiar în aceste zile, iar bucureștenii pot să vadă afișe și bannere cu noul lanț farmaceutic prin tot orașul.

O farmacistă din Craiova mi-a trimis datele ei contabile ca să îmi demonstreze că nu a primit medicamentele care apar în contabilitatea dublă a Mediplus. 

„Se pare că într-adevăr datele raportate sunt din burtă”, a zis după ce și-a controlat contabilitatea. În iarna lui 2011 cumpărase de la ei doar două feluri de medicamente, pentru astm și cancer de prostată, dar în cantități mai mici. Nu a primit niciodată medicamentele despre care producătorii știu că au ajuns la ea.

Distribuitorul livrează fictiv medicamente și către spitale.

Paturile la care n-au ajuns pastile

Compania americană Amgen își face „prognoza de business” în România și în funcție de piața de pacienți cu cancer care i-ar putea deveni pacienți. Ei au de vânzare Neulasta, un medicament pe care îl iau bolnavii care fac chimioterapie. Neulasta se administrează intravenos și ajută măduva oaselor să producă mai multe leucocite. 

Am întrebat mai multe spitale din țară câte cutii cu acest medicament au primit în iarna lui 2011. Informațiile pe care mi le-au trimis arată că distribuitorul Mediplus a umflat și comenzile pentru ei. 

Spitalul Județean Slatina a băgat în depozitul propriu doar 23 de cutii de Neulasta pentru secția proprie de oncologie. În aceeași lună, distribuitorul exporta 46 de cutii, dar raporta că le-a trimis la spital. Asta arăta contabilitatea paralelă pentru producători.

Pe Scurt

Zece spitale din Neamț, Bacău, Pitești, Craiova, Timișoara, Bistrița, Mureș, Olt și București mi-au răspuns la solicitarea de informații publice și toate au comenzile umflate de Mediplus.

La Institutul Oncologic București, în septembrie 2011, ajungeau pe hârtie 420 de cutii de Neulasta, dar spitalul a primit doar 60.

La Spitalul Județean din Timișoara s-au dus antiretrovirale doar pe hârtie. Instituția a răspuns la solicitare spunând că „nu am avut niciodată program de HIV”, adică bolnavii și-au luat medicamentele decontate de la alt spital din oraș, nu de la ei. În scriptele Mediplus apar totuși tratamente pentru această maladie livrate acolo. N-au ajuns niciodată nici la Spitalul Județean, nici la altul din oraș, pentru că au fost exportate și ele.

Oamenii infectați cu HIV și-au găsit mai greu tratamente.

În 2012, Mediplus a exportat mai multe cutii de Neulasta decât a livrat bolnavilor din țara noastră. Cu verde în infografic, ce-au scos din țară. Cu negru, ce au livrat la spitale și farmacii românești. De trei ori mai multe cutii, pentru un total de 7 milioane și jumătate de euro. Dacă le vindea în țară, câștigul ar fi fost de doar 60 de mii.

Sute de spitale din toată țara au primit fictiv medicamentele, doar în acte.

Această contabilitate paralelă a crescut de la an la an. În 2011, peste 1,5 milioane de cutii de medicamente plecau doar în acte către pacienți, iar cinci ani mai târziu schema Mediplus de comerț paralel scotea din țară peste 3 milioane de cutii de medicamente. Despre toate, producătorii străini știau că au ajuns în spitale și farmacii românești.

Anul trecut, compania a fost vândută de către cei patru libanezi care au înființat-o către un fond de investiții din Cehia. În acest moment, același fond deține în România lanțurile de farmacii Punkt, Sensiblu, Dr. Max, dar și o parte din lanțul Belladona. 

Nu știm dacă Mediplus astăzi, când compania are alți proprietari, continuă să le raporteze fals marilor companii farmaceutice că trimite medicamentele exportate către bolnavii din spitalele românești. 

Am contactat departamentul de relații publice al companiei, însă au refuzat să răspundă la întrebările despre contabilitatea lor paralelă și datele de piață falsificate. O reprezentantă a Mediplus m-a sunat la o lună după prima solicitare ca să-mi spună că motivul refuzului pleacă de la faptul că întrebările nu sunt despre „informații publice.”

Pe Scurt

Proiectul nostru este susținut financiar exclusiv prin contribuția ta și a altor cititori. Asta ne permite să rămânem independenți, să ne concentrăm pe jurnalism și să-ți livrăm cele mai relevante subiecte, documentate temeinic.

Intră și tu în redacție. Alătură-te comunității!

Susține

Corupția corporativă

Toți bolnavii sunt felii din același tort. Cuțitul care taie tortul și pune felii pe farfuria fiecărei țări sunt angajații de vânzări din birourile locale ale marilor corporații: Johnson&Johnson, Hoffmann-La Roche, Pfizer sau Bayer. 

Când a contactat pentru prima oară jurnaliștii, Armand a spus că „același mod de lucru (n.n.: ca Mediplus) a avut și firma Relad”, fostul lider din piața angro de medicamente care s-a închis între timp. Angajații Hoffmann-La Roche le-au spus celor de la Consiliul Concurenței că această companie a participat alături de Mediplus la acel „soare” din prezentările corporatiste, adică la umflarea cererii de „10% din producția globală”. 

„După ce au falimentat-o, mulți dintre cei care au condus-o au venit la Mediplus și aplică aceleași reguli.” 

Astfel de scheme de piață sunt încurajate de șefii locali ai marilor producători de medicamente. Nu un plan diabolic sau o conspirație îi face pe pacienți să sufere pentru că nu au medicamente, ci jocul comercial incorect al subsidiarelor care, în lupta lor să prindă o felie cât mai mare din tort, intră peste teritoriul altor sucursale pe care le invadează cu marfa lor. 

Oamenii de vânzări din industria farmaceutică locală primesc bonusuri de vânzări în funcție de câtă marfă varsă în țara noastră, nu în funcție de ce înghit sau își injectează pacienții.

Sursa mea din Hoffmann-La Roche, care apare și în podcastul Inclusiv „De ce dăm șpagă”, a explicat un astfel de scandal intern de la cel mai mare producător european de medicamente, angajatorii său.

A povestit cum Roche Austria a căzut în genunchi în fața Roche România. Medicamentele produse pentru piața românească ajungeau la pacienții de-acolo la fel de mult ca cele austriece.

Un memorandum intern a plecat din centrala corporației pe 15 martie 2011 pentru managerii naționali din toată Europa. Îi sfătuia pe șefii locali să scadă comerțul paralel, migrația medicamentelor dintr-o piață în alta. 

Burta corporației La Roche e mai plină dacă vinde o cutie de tratament direct în Austria, nu în România. Acolo sunt decontate mult mai scump pentru pacienți, dar multe medicamente veneau din România, nu de la Roche Austria. 

Legislația românească spune că prețul medicamentelor noastre trebuie să fie egal sau mai mic cu cel din alte 12 țări, printre care și Austria. Roche vinde medicamentele în România mai ieftin decât în Austria, iar distribuitorii români le vând acolo mai ieftin decât producătorul.

Corporatistul mi-a explicat că el și colegii lui voiau doar să vândă și că a fost „o alegere de business ușor de luat”. Bonusul pentru „reducerea exporturilor” se putea ridica cu greu la un salariu în plus pe an, cel pentru vânzări putea ajunge ușor și la 6 salarii.

La polul opus al grilei salariale din lumea medicamentelor sunt activiștii pentru drepturile pacienților. Alina Dumitriu de la Asociația Sens Pozitiv, membră a comunității Inclusiv, se bate pentru drepturile celor infectați cu HIV. Primește „la câteva zile” mesaje de la pacienți din toată țara care nu își găsesc tratamentele în farmacii și spitale. Dacă oamenii își iau tratamentul cu întreruperi, pe ei îi poate omorî orice gripă, nu doar cea de la coronavirus.

Ea îi ajută când statul nu îi mai poate trata. „Din 2010 fac asta. De zece ani primesc mesaje încontinuu.” Asta făcea Alina și în 2012, anul din care avem toate exporturile Mediplus necriptate. Nu s-a schimbat nimic. Pacienții sunt la fel de panicați pentru că și atunci, și acum căutau aceleași pastile vitale.

Alina Dumitriu, membră a comunității Inclusiv, aduce periodic medicamente din Marea Britanie pentru bolnavii infectați cu HIV, le strânge de la doctori sau organizații umanitare.

Dacă nu îți găsești tratamentul pentru HIV în spital, scrie-i pe Facebook.

O parte dintre pastile au avut și ambalaje în limba română pentru că au mai fost în România, dar au fost exportate. Marea Britanie a fost frecvent destinația cutiilor cu pastile de la Mediplus.

În următoarele două episoade urmăresc tone de medicamente care dispar din actele unei fabrici bucureștene. Unele au statut de „droguri de mare risc”: metadonă, diazepam sau alprazolam. Alte pastile pe urmele cărora am mers au venit din China în butoaie, sunt pentru cardiaci și ar putea fi cancerigene.

Articol realizat în cadrul proiectului „Jurnaliști împotriva Crimei Organizate”, derulat de Fundația Freedom House în parteneriat cu Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică și finanțat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos în România.

Erată: Dintr-o regretabilă eroare de citire a tranzacțiilor Mediplus, într-o variantă anterioară a acestui articol, în infograficul despre cantitățile de Neulasta exportate, depozitul livra de șase ori mai multe medicamente în UE decât în România. De fapt, Mediplus a exportat doar de trei ori mai multe medicamente decât a trimis către spitale și farmacii din țară.

Nu există contribuții

Salut! Respectăm intimitatea, așa că nu îți traficăm datele. Citește Politica de confidențialitate pentru detalii.