fbpx

    Traficanții care ne cumpără sănătatea

    16/02/2020

    Lectură de 14 minute
    Zeci de mii de cutii cu medicamente decontate de stat ajung la traficanți. Le cumpără de la bolnavi care nu se tratează sau de la hoții din spitale și le bagă în alte farmacii ca să mai fie decontate încă o dată. Această piață neagră nu se oprește la granițele românești. În spitale și farmacii din toată Europa au ajuns pastile cu care s-au tratat doar pe hârtie românii. Monitorizarea tratamentelor noastre este deficitară.
    • Zeci de mii de cutii cu medicamente decontate de stat ajung la traficanți. Le cumpără de la bolnavi care nu se tratează sau de la hoții din spitale și le bagă în alte farmacii ca să mai fie decontate încă o dată. Această piață neagră nu se oprește la granițele românești. În spitale și farmacii din toată Europa au ajuns pastile cu care s-au tratat doar pe hârtie românii 
    • Cristi, un traficant din București, mi-a arătat cum fentează el statul și corporațiile farmaceutice. „Suntem mai mulți paraziți pe același buget: noi, farmaciștii, doctorii.” Monitorizarea tratamentelor noastre este deficitară, iar el m-a primit în această piață subterană ca să observ cum statul pierde bani, iar noi, sănătate
    • Acest material este primul dintr-o serie de șase investigații despre siguranța medicamentelor noastre. Le-am urmărit din fabrici până la pacienți și am identificat în acest circuit mai multe găuri pe unde se scurg pastile și bani
    • Am documentat acest proiect în ultimii trei ani și am vorbit cu zeci de traficanți, farmaciști, corporatiști, doctori, funcționari și agenți de lobby ca să aflu de ce nu funcționează monitorizarea doctoriilor noastre 
    • Primul episod începe de la firul ierbii, cu Cristi, și e despre cum joacă crima organizată în industria farmaceutică. Următorul e despre cei care încearcă să-l prindă și despre cum mafia e mereu cu în pas înaintea autorităților care nu-și fac treaba. A treia investigație iese din stradă și intră în birouri, la gulerele albe ale industriei. Din calculatoarele criptate ale unei corporații am obținut informații care n-au mai apărut niciodată, despre motivele pentru care oamenii rămân fără tratamente. În următoarele două episoade urmăresc tone de medicamente care dispar din actele unei fabrici bucureștene. Unele au statut de „droguri de mare risc”: metadonă, diazepam sau alprazolam. Alte pastile pe urmele cărora am mers au venit din China în butoaie, sunt pentru cardiaci și ar putea fi cancerigene
    • La finalul acestor investigații voi avea nevoie de ajutorul tău ca să închidem cercul. Intră în comunitatea Inclusiv și abonează-te la newsletterul nostru

    16 septembrie 2016. Eforie Nord. Un bătrân necăjit stă pe plajă cu o sacoșă în mână. Se îndreaptă spre el un băiat din București. Dau noroc și vorbesc foarte aproape unul de celălalt. Tânărul se uită în sacoșă, confirmă că e ok ce-i înăuntru și-i întinde 2.400 de lei cash.

    Bătrânul numără banii, mai râd și-și explică ceva unul altuia, dau noroc, iar bucureșteanul pleacă spre casă. După tranzacție, mă lasă să pozez ce-are în sacoșă:

    Două cutii cu injecții pentru boala de oase a bătrânului.

    Cutiile din punga bucureșteanului au două coduri care au lăsat urme peste tot pe unde au trecut, mai puțin în mâna lui. Așa au intrat cele două cutii de medicamente în piața neagră. Băiatul, al cărui nume real nu îl pot folosi pentru că i-aș pune viața în pericol, m-a ajutat să observ cum are statul român grijă de medicamentele noastre. 

    Îi voi spune Cristi.

    Piața neagră de sănătate

    Cristi face speculă cu medicamente de opt ani și se teme c-ar putea să își ia bătaie de la colegii lui de breaslă, dacă află vreunul c-a stat de vorbă cu mine. Partenerii lui de afaceri, care cumpără sau îi vând lui marfă, sunt și farmaciști sau doctori, dar și tineri de 30-40 de ani care fac sau au făcut sporturi de contact la cluburile Steaua și Dinamo. Unii dintre ei se băteau până la sânge în copilărie, în Parcul Circului sau pe străzile din Berceni.

    Când au mai crescut, după sute de ore de tras la fiare, furau lanțuri de aur pe trotuarele din Primăverii sau de la turistele din Roma. Unii au căzut la penitenciare pentru „fapte”, cuvânt pe care îl pronunță mândru. Traficanții se știu între ei după mașini și apartenența la o zonă a Capitalei: „VW Bora din Pajurei”, „Marian din Apărători”, „Laur de la Băneasa” sau „Iulică BMW”.

    În această documentare am identificat în București câteva zeci de astfel de speculanți care trăiesc din traficul cu medicamente și mai multe rețele, în București, Ploiești, Cluj, Iași, Vaslui, Mureș și Constanța. Le cumpără ieftin de la pacienți și le vând scump mai departe.

    Unii dintre ei sunt și violenți.

    Un bolnav a încercat să vândă tratament de cancer pe opt luni, în parcarea Carrefour Orhideea din București. A fost tâlhărit. Traficantul l-a bruscat și i-a furat punga AVON plină de medicamente fără să îl mai plătească. Cutiile au costat bugetul public peste 13 mii de euro.

    Un bărbat aflat la cumpărături, care a văzut toată scena, l-a fugărit pe traficant și „când era să-l prind a aruncat punga furată și am abandonat urmărirea”, i-a povestit el fostului ministru al sănătății, Vlad Voiculescu. I-a scris după ce a predat punga la Secția 20 de Poliție. Opt cutii de Sutent, un tratament oncologic produs de americanii de la Pfizer. Tratează cancerul de rinichi.

    Cele mai ieftine cutii din sacoșa AVON recuperată, cele cu concentrație mai slabă, costau 9.926,67 lei. Toate fuseseră decontate deja de către stat, deci eliberate de farmacii pentru un bolnav cu cancer de rinichi, cu nume și prenume.

    Fostul ministru mi-a trimis un set de fotografii cu tratamentul care a ajuns la Poliție, făcute de omul care l-a alergat pe traficant. Eu l-am întrebat pe Cristi dacă știe ceva despre o tranzacție care trebuia să aibă loc în parcarea Carrefour: „Care-i faza?”. Era în temă. „Azi s-a întâmplat”, îmi confirmă el pe Whatsapp la miezul nopții. „4 cu 4. Erau de 12,5 și 25 mg”

    Cutiile din parcarea Carrefour trebuiau să ajungă la un partener de-al lui Cristi. A doua zi trebuiau livrate, dar afacerile s-au încurcat pentru tâlhar.

    De la el, acestea ar fi ajuns din nou în farmacii sau spitale ca să fie decontate încă o dată pentru alți pacienți. În episodul următor, veți afla cum a făcut și încă face asta gruparea lui.

    Medicamentele care intră de ani de zile în buzunarul traficanților sunt parte din piața neagră și dispar de pe radarele statului. Conform bazelor de date ale instituțiilor publice, doctoriile s-au dus la pacienți, nu la traficanți. Astfel tratamentul este clasificat drept “falsificat” de legile românești și cele europene pentru că are istoricul falsificat. Adică statul e fentat că tratamentul ajunge la bolnavi din fabricile imaculate ale industriei farmaceutice, nu de la farmaciștii corupți cu care lucrează Cristi.

    Această piață neagră nu poate fi estimată, nu putem ști câte medicamente sunt decontate de două ori din bugetul de stat. Un traficant face și câte trei-patru tranzacții într-o zi. Rulajul fiecărui speculant din piața subterană atinge zeci de mii de euro pe lună și toată marfa care ajunge la ei a fost deja plătită de stat pentru primul rând de bolnavi.

    Astfel de cutii au apărut și continuă să apară constant în farmacii și spitale.

    Statul român a plătit aproape opt mii de lei pe cele două cutii din Eforie, de exemplu, când au ieșit prima oară din farmacie. Bătrânul suferea de o boală autoimună a oaselor, care se manifestă cu dureri cumplite, ca la un reumatism foarte puternic, dar nu le-a folosit. Bugetul de asigurări le-a mai decontat și pentru alți pacienți după ce Cristi le-a pus din nou în circulație.

    Din 2015, tânărul se vede o dată la două luni cu clientul lui de la malul mării. Bătrânul își face injecțiile o lună da, o lună nu. Are zeci de astfel de clienți prin toată țara, cei mai mulți săraci, cărora le zice prin telefon „nene” sau „tanti”.

    Și-i trece organizat în telefoane: Medicamentul + Boala + Orașul.

    Unii au cancer, alții sunt infectați cu hepatită, HIV sau suferă de boli autoimune dureroase. Fiecare dintre ei îi aduce câteva mii de euro pe an lui Cristi și cutiile călătoresc cu nașii de pe trenuri, firme de curierat sau autocarele care străbat țara.

    Clienții lui Cristi își mănâncă medicamentele. O lună se tratează, iar luna următoare se hrănesc din tratamentul vândut traficanților. Din cauza sărăciei, spune traficantul.

    În ultimii ani am documentat această piață neagră ca să înțeleg de ce unii bolnavi din România își vând tratamentele după ce le-au primit gratis de la Casa de Asigurări, iar alții nu le găsesc deloc. Am aflat că statul român e incapabil să se asigure că pastilele pe care ar trebui să le luăm ajung în siguranță și la timp la noi. Monitorizarea medicamentelor noastre e deficitară.

    Codurile de pe Sănătescu

    Cele două cutii de medicamente pe care Cristi le-a cumpărat din Eforie aveau pe ele câte un cod.

    Instituția care ne monitorizează medicamentele se numește Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România și e în subordinea Ministerului Sănătății. În ultimii ani a fost în atenția publică din cauza șefilor fără studii, cu probleme penale sau în timpul crizelor de citostatice. Ei urmăresc cutiile după codurile inscripționate pe fiecare.

    La Agenție au farmaciști și chimiști care analizează medicamentele pe care fabricile vor să le vândă în România, se asigură că în fiecare fiolă, praf sau pastilă pe care o găsești tu la farmacia de pe colț sau în spital există substanța activă de pe prospect. Angajații lor citesc toate aceste prospecte pentru că autorizează până și dimensiunea literelor de pe hârtie și cutii. Și reclamele care apar la televizor sau în reviste de specialitate sunt autorizate tot de ei.

    E una dintre cele mai importante instituții din subordinea Ministerului Sănătății.

    Legea Medicamentului și a Farmaciei, birocrația Agenției, regulile Ministerului și directivele europene reglementează puternic piața medicamentelor. Sunt zeci de coduri, legi și regulamente, de stat sau corporative, care vizează acest domeniu. Angajați ai producătorilor Hoffmann-La Roche, Pfizer, AbbVie și Johnson&Johnson mi-au explicat că durează ani de zile să primească autorizația care le permite să vândă un tratament.

    Regulile și birocrația sunt atât de stricte pentru că funcționarii statului trebuie să aprobe tot ce e în medicamente, ce scrie pe ele, cum se distribuie, cum se ambalează. Specialiștii lor se îngrijesc de calitatea produselor până intră în piață.

    Dar, mai apoi, o parte dintre medicamente se scurg fără birocrație în piața neagră.

    După ce am pozat cutiile traficate pe plaja din Eforie Nord, am trimis o solicitare de informații publice la Agenția Medicamentului. I-am întrebat pe la ce farmacii a trecut această cutie ca să aflu cine e bătrânul care și-a vândut-o și care-i doctorul care nu observă că pacientul lui nu se tratează.

    N-au știut și nu puteau afla asta.

    Purtătoarea de cuvânt a instituției mi-a trimis peste două mii de tranzacții cu opt mii de cutii pe care le-au schimbat între ele depozitele farmaceutice și farmaciile din toată țara, înainte să ajung eu la Eforie cu Cristi. Toate aveau aceeași serie ca cea pe care am pozat-o eu.

    Așa funcționa sistemul de monitorizare al acestor medicamente. În bloc, loturi de medicamente, nu individual, fiecare cutie în parte.

    Agenția nu a putut afla nici care-i farmacia din care a ieșit cutia lui Cristi, nici în ce farmacie a ajuns. Pentru că nu monitoriza cutia, în mod particular, ci loturi din același medicament. Putea restrânge căutările în patru farmacii din tot județul Constanța unde au fost livrate 28 de cutii.

    Una dintre cele 28 de cutii a stat în torpedoul mașinii mele, când am fost cu Cristi în Eforie Nord, deși trebuia să stea într-un frigider.

    Un lot poate cuprinde zeci de mii de cutii cu același cod. Statul a observat ani de zile doar fluxurile de medicamente, nu fiecare cutie în parte.

    Agenția Medicamentului știa pe unde circulă pastilele noastre și altă instituție, Casa de Asigurări, știa care dintre noi s-a tratat cu ele.

    Bazele de date ale celor două instituții nu comunică între ele. Agenția nu poate afla cine se tratează cu pastilele pe care le urmărește, iar Casa de Asigurări nu știe de unde vin tratamentele pe care le plătește pentru oameni.

    Cineva face bani din acest detaliu care vulnerabilizează siguranța medicamentelor noastre.

    Pentru că monitorizarea stocurilor de medicamente din România a fost defectuoasă, nimeni nu a putut estima nici măcar dimensiunea acestei piețe negre pe unde se scurg pastilele. În 2005, înainte să intrăm în Uniunea Europeană, ministrul sănătății Eugen Nicolăescu spunea în Parlament că „noi nu putem să supraveghem medicamentele care sunt în afara rețelei farmaceutice”.

    Cristi face afaceri și astăzi.

    Cât de mare e piața neagră

    În 2018 am cumpărat un telefon mobil și o cartelă SIM cu care am postat pe trei site-uri de mică publicitate mai multe anunțuri: „cumpăr medicamente”.

    Într-o singură zi am primit aproape douăzeci de telefoane, mesaje, comentarii și emailuri de la oameni din toată țara. Galați. Oradea. Constanța. București. Craiova. Toate medicamentele oferite erau parte din Programe Naționale de Sănătate. Adică nu s-au vândut fără rețetă, la liber, ci au fost plătite de stat pentru pacienții care le-au ridicat din farmacie cu o rețetă semnată de un doctor. La fel ca cele două cutii din Eforie Nord.

    Prețul plătit de stat pentru medicamentele pe care le-aș fi putut cumpăra eu din piața neagră s-a ridicat la 60 de mii de euro. Puteți asculta o parte dintre vocile acestor pacienți. Unul dintre ei este un traficant.

    Două medicamente au fost actorii principali ai telefoanelor pe care le-am primit: Humira și Enbrel.

    Ambele sunt dintre medicamentele pe care statul român cheltuie cei mai mulți bani. Tratează boli autoimune de oase și mii de români scapă de dureri făcându-și injecțiile, dar sunt și printre cele mai traficate.

    Medicii reumatologi cu care am vorbit și care prescriu Humira și Enbrel spun că nu au cum să-și dea seama dacă pacienții lor își iau medicamentele sau le vând. Practic, ei se pot asigura doar că cei la care ajung medicamentele suferă, dar nu și dacă își fac injecțiile. Spun că „boala intră în remisie”, adică nu mai doare o vreme, iar „în remisie” oamenii decid să-și vândă doctoria.

    Moneda: RON. Sursa datelor: Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Cheltuieli substanță activă Humira: Adalimumab

    Cristi a cumpărat de la bătrânul care-l aștepta pe plajă, la mare, unul dintre aceste medicamente: Humira. I-a plătit 1.200 de lei pe o cutie și a vândut-o mai departe cu 2.500 de lei. În farmacie va fi decontată cu ≈4.000 de lei.

    Penultima oară când l-am vizitat avea în frigider astfel de medicamente, 23 de cutii de Humira și trei de Enbrel. Când ne-am văzut câteva seri mai târziu, împreună cu Claudiu Popescu, care l-a fotografiat pentru acest material, Cristi tocmai se întorcea de la cumpărături, avea o pungă cu 4 cutii de Humira și alta cu 3 de Enbrel.

    Cele din frigider erau deja vândute mai departe.

    „Suntem mai mulți paraziți pe același buget”, își analizează Cristi serios afacerile: „noi, farmaciștii, doctorii.”

    Românii au pedigree de traficanți

    Pe 9 februarie 2018 Cristi a plecat în Bulgaria cu un șofer pe care l-a agățat la autostop. A trecut vama pe la Giurgiu, iar într-un restaurant din centrul orașului Ruse s-a văzut cu un turc căruia i-a vândut un rucsac plin cu Humira și Enbrel.

    Toate erau cumpărate de la pacienți români cărora statul le-a decontat tratamentele. Oamenii pentru care au fost plătite nu s-au tratat cu ele, iar sistemul de asigurări de sănătate de la Sofia le-a mai plătit încă o dată și pentru pacienții bulgari, dacă n-au fost exportate în altă țară.

    Chiar în timpul ăla, în București, la Palatul Parlamentului, industria farmaceutică și statul puneau la cale un plan împotriva lui Cristi.

    În fața celei mai mari clădiri din țară parcau două feluri de mașini: limuzinele șefilor din industria farmaceutică și Daciile de serviciu ale angajaților de la stat. Toate companiile producătoare de medicamente au trimis oameni, au ajuns și funcționari de la Casa de Asigurări, Ministerul Sănătății sau Agenția Medicamentului, parlamentari, transportatori de medicamente, farmaciști, doctori, dar și lobby-iști.

    Toți acei oameni la costum plănuiau să-i blocheze pe Cristi și partenerii lui îmbrăcați lejer, în hanorace și adidași.

    Țara noastră a fost frecvent sursa medicamentelor cu trasabilitate falsificată, adică pastile care vin din alte părți decât din fabricile care le-au produs. Toate ajung la pacienți.

    Ca cele care trec prin mâinile lui Cristi.

    2011 – 2012

    În 2011 și 2012, din spitalele italiene s-au furat cantități de medicamente care puteau umple TIR-uri întregi. Doctorii și asistenții au dat mafiei tratamentul pacienților, în loc să îi trateze. O parte din aceste medicamente oncologice, pentru cancer de sân, au ajuns într-o farmacie din Târgu Jiu, Zeapharma, și într-un depozit din Arad, Personal Commodity Ringside. Operațiunea Volcano, la care au participat autorități din peste zece țări, a scos la suprafață toate încrengăturile. S-a numit așa pentru că artizanii afacerii erau din suburbiile orașului Napoli, unde mafia și Camorra au un istoric bogat la poalele muntelui Vezuviu. Au ajuns și la Cristi medicamente furate din Italia. Mai exact Herceptin, un tratament oncologic folosit pentru a combate cancerul de sân.

    2013

    Aprilie 2013 – Producătorul american de medicamente Merck a identificat în Germania mai multe cutii de Remicade care au venit din România și Bulgaria. O parte au ajuns și în Marea Britanie. Medicamentul era pentru boli reumatice. Chimiștii companiei au analizat captura germanilor și au aflat că medicamentul a fost făcut pentru piața din Turcia, a dispărut de-acolo și a fost adus în România. La noi a fost reambalat și exportat. Puteți citi analiza Merck pe medicamentele confiscate.

    2014

    Din 2012 până în 2014, doi cetățeni britanici de origine asiatică au coordonat un depozit farmaceutic de la marginea Capitalei, în Popești-Leordeni. S-a numit SDS Interpharma. Cumpărau medicamente nu de la fabricile care le produceau, ci de la zeci de farmaciști,  dar și de la Cristi, care atunci era la început de carieră. Autoritățile din Londra au identificat medicamente falsificate livrate în Anglia și Germania de acest depozit și partenerii lor de afaceri. Parchetul de pe lângă Tribunalul București, însă, a început o anchetă pentru evaziune fiscală, nu pentru trafic, iar unul dintre britanici a fugit din țară înainte să fie arestat pentru că mai avea un pașaport pe alt nume de care autoritățile nu știau.

    În 2014, departamentul de investigații financiare al Poliției Române a anchetat o filieră de traficanți care vindea Sutent, tratament oncologic decontat de Casa de Asigurări. Pastilele ajungeau în Marea Britanie, iar pacienții de-acolo aflau că în cutii era, de fapt, cretă, nu tratamentul lor pentru cancer. 

    Tot în 2014, patru depozite românești au livrat medicamente falsificate în Uniunea Europeană. Produsele veneau din Turcia, intrau în circuitul legal prin farmacii și apoi erau exportate. Agenția Medicamentului din România nu a comunicat care sunt medicamentele problemă, doar numele depozitelor care le-au livrat.

    2016 – 2017

    În decembrie 2016 și 2017, Agenția Medicamentului din Marea Britanie, MHRA, și Paul Ehrlich Institute, omologii lor germani, au găsit alte medicamente falsificate care veneau din țara noastră după ce au fost furate din spitale grecești.

    2018

    În 2018, Drug Enforcement Agency din Statele Unite, Interpol și DIICOT au ridicat din România cantități uriașe de medicamente pe care un grup de români le vindeau anonim pe Dark Web. Operațiunea s-a numit Pangeea, iar pastilele confiscate din Cluj-Napoca fac parte din gama opioidelor, folosite pentru tratarea bolilor psihice. Acestea sunt în mijlocul unui scandal uriaș în Statele Unite pentru că supradozele au ucis sute de mii de oameni, iar românii îi alimentau pe o parte dintre consumatori. Medicamentele ieșeau ilegal din farmacii și depozite, erau livrate în SUA, iar banii traficanților intrau în conturi offshore din Cipru și Insulele Virgine Britanice.

    2019

    În 2019, în Finlanda, 20 de români au fost reținuți pentru că vindeau pe internet medicamente pentru epilepsie pentru care nu aveau documente de origine. Șapte feluri de medicamente confiscate la Helsinki aveau prospecte în limba română.

    În vara lui 2019, în dormitorul cu pat deșternut al unui traficant din cartierul bucureștean Pajura am găsit o cutie de pantofi plină de Mabthera, un produs Hoffmann-La Roche folosit în oncologie și reumatologie. Fiecare cutiuță conținea câte o sticlă de tratament care se administrează intravenos. Pe cutii apăreau niște coduri, pe sticle alte coduri. Cât a încercat traficantul să le vândă, potrivit etichetei de pe sticluțe, medicamentele erau expirate, dar conform cutiilor, tratamentul era valabil. 

    Acest traficant a ajuns la pușcărie înainte să vândă cutiile de Mabthera unui farmacist și statul român să le plătească a doua oară. Numele lui e Andrei Dulcă, iar justiția nu l-a condamnat pentru trafic, ci pentru că a snopit în bătaie un alt traficant. Și pentru că i-a furat șapca și telefonul.

    Pe 6 februarie 2020 l-am vizitat pe Cristi ca să verific o informație pentru materialul al doilea din această serie. Avea în frigider 23 de cutii de Humira, trei cutii de Enbrel, dar și patru de Sutent. În total, la prețul de raft al oricărei farmacii, aceste medicamente au fost decontate de stat cu peste 140.000 lei. 

    Bolnavii care le-au primit gratis n-au luat mai mult de 50.000 de lei pe toate de la Cristi și locotenenții lui. După ce le vinde, profitul lui Cristi se ridică la 20.000. Statul le mai va mai achita curând încă o dată, cu peste 140.000 lei, pentru alți pacienți.

    În episodul următor, vă arăt cum decurge lupta dintre piața lui Cristi, pe de-o parte, și industria farmaceutică și statul român, de cealaltă. „E ca un război”, râde tânărul. Ce s-a întâmplat la Palatul Parlamentului cât Cristi își vindea marfa în Bulgaria, ce soluție au statul și companiile pentru problema Cristi, dar și cum intră piața neagră peste sistemul farmaceutic legal.

    Au contribuit

    Articol realizat în cadrul proiectului „Jurnaliști împotriva Crimei Organizate”, derulat de Fundația Freedom House în parteneriat cu Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică și finanțat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos în România.