Care sunt dimensiunile reale ale crizei de forță de muncă? Ce soluții avem pentru rezolvarea ei? | Inclusiv.ro

Care sunt dimensiunile reale ale crizei de forță de muncă? Ce soluții avem pentru rezolvarea ei?

Cercetezi migrația sau munca, ești patron, te ocupi cu recrutarea, ai colegi străini sau ești chiar tu unul?

Spune-mi perspectiva ta despre subiect. Știi pe cineva implicat în domeniu? Invită-l la această discuție.

Contribuie la discuție
11 contribuții
Mircea Kivu

Muncitorii imigranți în România sunt departe de a constitui un fenomen. Câteva zeci de mii nu înseamnă nimic față de locul gol lăsat de milioanele de români plecați să muncească în străinătate. Muncitorii români pleacă acolo unde speră să fie mai bine plătiți – în Occident. Asiaticilor le e mai greu să ajungă acolo, se opresc (mai curând provizoriu) în România, unde oricum sunt mai bine plătiți decât în țările de origine. Atât în cazul românilor plecați în Vest cât și în al asiaticilor veniți aici, factorul de atracție nu ține strict de remunerație, ci și de o calitate a vieții mai bună (criminalitate mai “stăpânită”, previzibilitate…).
România are nevoie de imigranți, pentru a acoperi atât deficitul de forță de muncă, cât și pe cel demografic. Soluția cea mai la îndemână ar sta în cetățenii moldoveni, fără probleme de compatibilitate culturală; din păcate, ei mai mulți dintre aceștia preferă să se îndrepte catre granițe mai îndepărtate. Întrebarea este dacă suntem pregătiți să-i primim pe imigranți, să-i ajutăm să se integreze în societatea românească. Mă tem că, deocamdată, răspunul e negativ.

4 luni în urmă

Matei Ionita

Bun articol. Am o curiozitate, pornind de la graficul avizelor de muncă în funcție de țara de origine. Cum au ajuns agențiile sa recruteze multi muncitori din Nepal și Sri Lanka, dar nu așa multi din țări cu populație mult mai mare, precum India, Bangladesh, Pakistan?

4 luni în urmă

Adina Florea

Bună, Matei. Noi am vrut să păstrăm graficul legat de avize cât mai curat, așa că ne-am limitat să prezentăm evoluția muncitorilor din șapte
țări, care au avut o prezență cât de cât consistentă de-a lungul anilor. Asta nu înseamnă că agențiile nu recrutează muncitori din țări mai populate, un exemplu adus și de tine în discuție fiind India. În primele nouă luni ale anului, muncitorii indieni au fost pe locul trei. IGI a emis avize pentru 2298 de indieni până pe 30.09.

Cât despre cei din Bangladesh, agențiile îi preferă pentru firmele de confecții, care din punct de vedere numeric nu recrutează atât de mulți muncitori precum marii constructori. Iar pentru pakistanezi, din ce am înțeles din discuțiile mele cu oamenii din agenții, nu s-a deschis piața foarte bine. Pentru a aduce muncitori dintr-o țară asiatică, o firmă românească trebuie să-și caute parteneri externi. Nu prea au făcut asta pentru Pakistan. În principal pentru că vor să aducă muncitori cât mai ușor de integrați și se tem de reticența patronilor români față de pakistanezii musulmani. predominant musulmani.

4 luni în urmă

Adina Florea

Aș vrea să nu ne limităm în această discuție doar la dimensiunile reale ale crizei forței de muncă și soluțiile pentru rezolvarea ei.

E clar că criza forței de muncă este reală, chiar dacă autoritățile nu știu cum să o măsoare, iar patronatele prezintă cifre exagerate, fără să explice cum au ajuns la acestea. Importul de muncitori extracomunitari ne spune ceva important despre criză, dacă avem în vedere că cei mai mulți nou-veniți sunt oameni necalificați, aduși în construcții și pe șantierele navale. Deci e vorba de o criză a forței de muncă ieftină. Așa că, cea mai importantă întrebare este: cum protejăm forța de muncă ieftină venită din afara granițelor?

4 luni în urmă

Marius Comper

Eu am o obiecție referitoare la modul în care este încadrată această temă: „importul de șoferi”, „importul de forță de muncă”, „ importul de muncitori extracomunitari” etc.

În general, mărfurile se importă, nu oamenii. Cred că e bine să fim atenți să nu folosim un limbaj dezumanizant pentru a ne referi la persoanele ce își asumă un cost uriaș pentru a veni să contribuie la dezvoltarea României.

4 luni în urmă

Adina Florea

Pentru cei care-i aduc, chiar asta sunt: marfă. Firmele își recomandă serviciile de importare de forță de muncă și oferă garanții pentru fiecare om, dacă muncitorul nu satisface dorințele patronului, atunci e înlocuit. Așa arată piața, e o piață de oameni.

4 luni în urmă

Alex Vornicu

Asa este. Si este valabil si pentru Romania. Companiile mari apeleaza la firme ce plaseaza forta de munca, iar oamenii devin “marfuri”. La fel si cu leasingul de personal care incepe sa devina din ce in ce mai frecvet.

4 luni în urmă

Adina Florea

Da. Aducerea de muncitori este un business, iar marfa sunt oamenii. E un lucru foarte greu de digerat, dar așa sunt tratați acești oameni. Plătesc mii de dolari pentru a munci peste granițe și se trezesc îngrămădiți într-un depozit de un patron căruia nu-i pasă dacă-i dispar muncitorii, pentru că are garanție pentru fiecare posibil fugar.

4 luni în urmă

Dragos Rizescu

Eu imi pun urmatoarea problema: avem pe de-o parte o criza a fortei de munca, asa cum o spune articolul prin exemple clare. Pe de alta parte, avem o situatie inversa, de altfel tratata tot pe Inclusiv de Liviu Barbulescu, referitor la cei care au plecat/pleaca din tara. Acum, fara a generaliza, dimpotriva, particularizand la nivelul celor care pleaca din tara din zonele cele mai sarace, unul dintre principalele motive invocate este tocmai lipsa locurilor de munca. In aceasta situatie, nu ne aflam cumva intr-o mica absurditate statistica? Pe de-o parte cetateni care pleaca din tara din lipsa de locuri de munca si pe de alta parte o criza a fortei de munca? Ori, daca intr-adevar cifrele arata o astfel de situatie (ar trebui verificat un pic prin statistici), ar merita vazut de ce, si daca nu cumva e o problema regionala (tind sa cred ca criza fortei de munca e concentrata in Ardeal si in jurul Bucurestiului, in timp ce criza locurilor de munca e concentrata in restul tarii):
1. E strict o problema de salarii (e mai bine sa pleci la un job afara decat sa aplici la un job din tara)?
2. E o problema de specializari (joburile cu criza de forta de munca sunt in constructii, insa specializarea celor care pleaca e alta)?
3. Avem cumva o problema structurala a statului si de informare? (Cineva cu abilitati in constructii din Vaslui, sa zicem, nu isi gaseste job pe plan local, asa ca vede plecatul din tara ca unica alternativa, desi ar exista un job atractiv in Cluj – dar informatia asta nu ajunge la el) – pun eu aici o intrebare, ANOFM centralizeaza ofertele de munca la nivel national, sau strict la nivel regional?
4. E o problema de comoditate si culturala? Daca nu gasesti un job convenabil la tine in comunitate preferi sa pleci din tara, chiar daca asta presupune un efort considerabil mai mare? (Te impaci mai bine cu gandul ca esti intr-o tara straina, traiesti in conditii grele si iti vezi familia o data pe an, decat sa te muti in alt judet, caz in care vrei conditii mai bune, sa-ti vezi familia mai des, deci cheltuieli mai mari, ca deh, doar esti tot in Romania)…

Eu traiesc de cateva luni in Italia si majoritatea celor din diaspora de aici imi spun ca nu isi gasesc joburi acasa… Ceva undeva nu se leaga.

4 luni în urmă

Dragos Rizescu

Multumesc pentru raspuns. Intrebarile pe care le-am pus eu nu erau neaparat in asteptarea unui raspuns de la voi, sunt pur si simplu idei legate de articolul de fata. Pornind de la intrebarea ta, Adina, din titlu, respectiv “ce solutii avem pentru rezolvarea crizei de munca”, imi pun problema daca o solutie evidenta care nu este suficient considerata este pur si simplu migratia interna, intre regiuni, in Romania, cel putin atata vreme cat avem regiuni cu criza a fortei de munca si regiuni cu criza a locurilor de munca. Asta si in conditiile in care, strict dupa parerea mea, motivatiile clasice nu se sustin, respectiv “e o diferenta intre specializari” (nu cred, articolul de fata nu imi arata ca muncitorii sositi din Asia au o pregatire substantial diferita de cele existente in Ro) sau “romanii pleaca la conditii de trai mai bune in Vest, iar asiaticii vin la conditii mai bune in Ro” (cum spuneam si in comentariul anterior, nu cred ca mai e cazul).
A nu se intelege ca am o problema cu “importul de forta de munca”. Pur si simplu ma intreb daca migratia interna nu ar fi o solutie mai simpla. Si daca da, de ce nu se intampla la o scara mai mare.

3 luni în urmă

Salut! Respectăm intimitatea, așa că nu îți traficăm datele. Citește Politica de confidențialitate pentru detalii.