Ai bolnavi cu demență în familie? Ce soluții ați găsit pentru îngrijirea lor? | Inclusiv.ro

Ai bolnavi cu demență în familie? Ce soluții ați găsit pentru îngrijirea lor?

Contribuie la discuție
3 contribuții
Dragos Stana

Bună, am ratat articolul când a fost publicat și am dat peste el abia astăzi. Am avut o bunică în Argeș diagnosticată cu demență și care a fost îngrijită la domiciliu până la finalul vieții (nenumărate vizite la spitale și clasificarea bolii cu grad de handicap ne-a ajutat să o îngrijim acasă) iar acum de curând avem o alta bunică din Dâmbovița cu simptome de demență (diagnosticul oficial lipsește momentan) și pe care am dus-o la un centru foarte similar cu cel descris în articol, de această dată în București. Uitându-mă în spate la prima bunică și comparând experiența de atunci cu cea de acum regretăm că nu am avut atunci la îndemână opțiunea cu centrul paliativ. La momentul respectiv căminul de bătrâni (“azil de bătrâni” cum e des numit) public / privat părea singura alternativă și am preferat ca bunica să fie îngrijită acasă, în preajma celor cunoscuți.
Din punctul meu de vedere problema cea mai mare (pe lângă lipsa de implicare evidentă a statului în problema bolnavilor cu demență) nu e neapărat numărul redus al centrelor specializate ci mai degrabă costurile ridicate (justificate dealtfel) pentru îngrijire paliativă. Pensiile bolnavilor nu ar fi suficiente pentru a acoperi nici jumătate din suma lunară necesară. Sunt sigur că ar apărea mult mai multe centre și ar crește calitatea actului medical dacă s-ar putea cumva deconta de către stat astfel de costuri. Pe scurt – îmi e teamă că sunt foarte mulți bătrâni cu demență care nu au familii (copii/nepoți) în măsură să le acopere cheltuielile în momentul de față, chiar dacă ar exista mai multe astfel de centre.

7 zile în urmă

Ami Burulea

Felicitări pentru articol, m-a uns pe suflet. Nu prea cred în coincidențe, dar cu redacția asta a voastră e ceva. V-ați lansat de ziua mea și ați scos acest articol în ziua în care s-a împlinit exact un an de când mama a avut un avc și a rămas cu demență.

Am povestit o parte din experiența mea aici: https://amiincuvinte.home.blog/2019/11/14/uitare/

3 luni în urmă

Ștefania Matache

Mulțumesc pentru cuvintele tale, Ami! Mi se rupe inima să citesc prin ce treceți tu, mama ta, colega ei de cameră. Nu pot decât să te încurajez să scrii în continuare și să mă ții la curent cu ce se mai întâmplă.

3 luni în urmă

Salut! Respectăm intimitatea, așa că nu îți traficăm datele. Citește Politica de confidențialitate pentru detalii.